Arta Contemporană

Colecţia de artă contemporană a Muzeului de Artă din Timişoara a fost alcătuită în mod inegal, din diferite piese adunate de-a lungul timpului. O mare parte dintre aceste piese reprezintă diferitele direcţii artistice ale artei din Timişoara. Prin 1960, Timişoara devenise unul dintre cele mai dinamice centre ale artei contemporane româneşti, fapt datorat în bună măsură şi stabilirii în oraş a unui număr de tineri artişti, veniţi de la studii şi animaţi de dorinţa schimbării vieţii artistice. Constantin Flondor şi Ştefan Bertalan, colegi la Liceul de Artă din Timişoara, s-au întâlnit în interesul lor pentru noile probleme ale limbajului plastic, pentru noile tehnologii, pentru cibernetică şi bionică; curînd lor li se va alătura şi Roman Cotoşman. Acesta tocmai abandonase pictura figurativă dedicându-se experimentelor cu forme abstracte. În urma şederii sale la Paris, în 1963, el se întorcea acasă cu dorinţa de a-şi schimba mijloacele de expresie iniţiind seria monotipurilor monocrome şi realizând primele colaje constructiviste (Interferenţe spaţiale). După exemplul unor grupuri de avangardă şi in special “Groupe de Recherche d’Art Visuel” (Paris, 1960), el dorea să apară şi la Timişoara o astfel de echipă. Ca urmare a luat naştere Grupul 111, primul grup artistic experimental din România, avându-i ca membri pe Roman Cotoşman, Constantin Flondor şi Ştefan Bertalan.

În 1968 Grupul 111 expunea prima dată la Bucureşti la sala Kalinderu făcându-se astfel cunoscut pe plan naţional. Alături de cei trei artişti deja amintiţi aveau sa participe atunci Zoltan Molnar şi Diet Sayler. Dacă Molnar practica la acea data abstracţia lirică, el a evoluat ulterior spre arta concretă, preocupat de corespondenţa dintre sunet şi formă, atât de evidentă în studiile sale de muzicalism. Celălalt artist, asociat temporar grupului, a fost Diet Sayler, născut şi el la Timişoara şi care încă din 1963 introdusese elemente geometrice în pictură. Către 1967 arta lui devenise radical constructivă, artistul renunţând la culoare în favoarea integrării artei într-un spaţiu arhitectonic.

Din această perioadă timpurie se păstrează în colecţia muzeului o serie de lucrări, în special monotipurile şi colajele constructiviste ale lui Cotoşman, dar şi lucrările lui Flondor şi Bertalan care au fost expuse la Nürnberg în 1969.

În 1970 la Liceul de artă din Timişoara au sosit mai mulţi tineri profesori. În jurul lui Constantin Flondor şi a lui Ştefan Bertalan s-a constituit un alt grup artistic, Sigma 1, avându-i ca noi membri pe Doru Tulcan, Elisei Rusu, Ion Gaita şi matematicianul Florin Codreanu.
O trăsătură definitorie a acestui nou grup era programul declarat de lucru, bazat pe principiul muncii în echipă şi pe interdisciplinaritate (matematică, psihologie, cibernetică, bionică, structuri plastice).

Odată cu anul 1974 din grup se retrag o parte din membri, acesta rămânând format doar din Constantin Flondor, Ştefan Bertalan şi Doru Tulcan. Cei trei artişti continuau să se întâlnească şi să discute probleme de mare actualitate artistică, să se consulte chiar în adoptarea unor a soluţii plastice, dar participările lor la expoziţii vor fi de acum  individuale.

Constant atras de volum şi de geometria elementară a formelor, Petru Jecza este adeptul unui  constructivism cu o constantă trimitere aluziv-simbolică la figurativ. În scurta sa alăturare la grupul  “obiectualilor” (1970- 74), el a fost preocupat de experimentarea unor expresii plastice rezultând din utilizarea “ready – made”-ului imaginând o structură spaţială din – calapoade metalice (Structuri-calapoade, 1970). Sculpturile sale de bronz fac parte din colecţia muzeului alături de altfel de sculpturile din lemn ale lui V. Gaga.

Anii ‘80 au adus o atomizare a tuturor grupărilor artistice create anterior, o mai puternică individualizare a artiştilor, preocupaţi de elaborarea unor mitologii personale. În acelaşi timp au adus o presiune ideologică crescândă exercitată de putere. În aceşti ani fenomenul artistic este mai intens supravegheat şi dirijat (prin sporirea “expoziţiilor cu tematică) şi prin exercitarea cenzurii (chiar şi în cazul expoziţiilor personale). Ca urmare a existat un moment de retragere spre interior a multora dintre artiştii acestei generaţii.

În acest context, tot mai ameninţat şi suferind imense presiuni ideologice, în acelaşi timp tot mai închis, o formă de evaziune şi de liberă circulaţie a artei şi a gândurilor a fost Mail – Arta. Realizată pe format mic, conţinând adesea scurte mesaje, aceasta a circulat prin intermediul poştei înlesnind astfel contacte neaşteptate cu artişti străini. Astfel in 1984 Constantin Flondor lansase o tema pentru Mail-Art purtând titlul “Viaţă fără artă?”.

Constant preocupaţi de experiment, artiştii timişoreni au dat dovadă întotdeauna de iniţiativă şi creativitate, fiind adesea angajaţi pe un drum dificil, fără să se bucure de o recunoaştere imediată, dificultăţi pe care însă şi le-au asumat.

ShareShare on FacebookShare on Google+Email this to someoneTweet about this on TwitterPin on Pinterest