Despre managementul și proiectele Muzeului de Artă Timișoara

Prof. univ.dr. Victor Neumann

Director al Muzeului de Artă Timișoara

 

 

MUZEUL DE ARTĂ TIMIȘOARA

Despre managementul și proiectele instituției de cultură

Muzeul de Artă Timișoara este o instituție de interes public, care funcționează în conformitate cu prevederile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.269/2009, precum şi cu cele ale Regulamentului de  organizare și funcționare.

Având în vedere că există un interes din ce în ce mai mare pentru instituția muzeală, personalul acestuia, relațiile angajatorului cu angajatul, dar mai ales pentru management și atributele managerului, facem cunoscute câteva informații utile publicului nostru:

  • Muzeul de Artă Timișoara este o instituție de cultură subordonată Consiliului Județean Timiș (CJT), funcționează în temeiul legislației României și a hotărîrilor CJT, beneficiind de suportul financiar oferit de acest organism administrativ reprezentativ;
  • managementul muzeului are în vedere cultivarea artelor și științelor umaniste din Banat și din România în context european;
  • deciziile privind funcționarea instituției urmăresc păstrarea și valorificarea unui patrimoniu reprezentativ pentru artele vizuale locale și naționale;
  • având un regim special, e vorba de o instituție de patrimoniu, activitatea managerială are în vedere dezvoltarea și valorificarea colecțiilor proprii, organizarea de expoziții permanente și temporare, cooperarea cu muzeografi, curatori, artiști și cercetători din România, din Europa și din lume;
  • Muzeul de Artă Timișoara (MArT) colaborează cu muzee și galerii din România și Europa, cu Muzeul de Artă din Cluj, Complexul Muzeal Moldova din Iași, Muzeul de Istorie și Etnografie din Caransebeș, Muzeul de Artă Recentă din București, Muzeul din Pecs (Ungaria), Muzeul Voivodinei din Novi Sad (Serbia), Euroart Luxemburg, Muzeul Național de Istorie a României din București;
  • având un rol bine definit în formarea diverselor segmente sociale, MArT cooperează cu mai multe instituții de învățământ superior, ca de exemplu, Facultatea de Artă și Design, Facultatea de Muzică și cu Facultatea de Litere, Istorie și Teologie ale Universității de Vest; Universitatea Națională de Arte din București și Universitatea București; MArT este invitat să facă parte din echipe de cercetări internaționale în domeniul artelor și științelor umaniste, să publice rezultatele în reviste românești și internaționale;
  • proiectele Muzeului de Artă Timișoara sunt publice și pot fi consultate atât pe site-ul institușiei, cât și pe cel al Consiliului Judeșțean Timiș;
  • alături de numeroase expoziții temporare de nivel național și internațional, MArT organizează dezbateri pe teme de muzeografie, sesiuni științifice, conferințe, lansări de carte, întâlniri multi- și interdisciplinare, etc.

Managementul instituției

O corectă înțelegere a obligațiilor unui manager de muzeu rezultă din legislația României. Astfel, art. 3 din OUG nr. 189/2008 actualizată și republicată prevede:  “Managementul instituţiilor publice de cultură poate fi încredinţat unei persoane fizice care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) are cetăţenia română sau a unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene; b) are capacitate deplină de exerciţiu; c) întruneşte condiţiile de studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă în domeniul de activitate al instituţiei; d) întruneşte condiţiile de pregătire sau experienţă în management; e) întruneşte alte condiţii solicitate de autoritate”. Articolul 3 ^1 din OUG nr.189/2008 actualizată și republicată prevede: ”În situaţia în care pentru concursul de proiecte de management nu s-au înscris persoane care să îndeplinească cumulativ condiţiile prevăzute la art. 3, prin derogare de la prevederile art. 3 lit. c), autoritatea poate relua organizarea concursului, având posibilitatea modificării domeniului şi, după caz, a nivelului studiilor solicitate”.

Cât privește investițiile muzeului, ele sunt atributul exclusiv al managerului muzeului, motiv pentru care este persoana care își asumă responsabilitatea acestora. Potrivit evaluării activității în anul 2018, comisia a recunoscut și apreciat foarte bine competențele managerului. La fel s-a întâmplat în anii precedenți, comisiile fiind diferit constituite, iar notările având diferențe insignifiante Cât privește exersarea competențelor profesionale ale managerului, respectiv implicarea lui în programele expoziționale sau în proiectele științifice ale muzeului, dispozițiile legale (art.28 alin.2 din OUG nr.189/2008 actualizată și republicată sună astfel: “În cazul în care managerul are studii de specialitate corespunzătoare sau experienţa necesară, acesta are dreptul ca, pentru îndeplinirea programului minimal, în cadrul contractului de management, să participe, în calitate de autor sau, după caz, de artist interpret sau executant, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, la realizarea, în mod direct sau indirect, de proiecte în cadrul instituţiei pe care o conduce”.

Evaluarea managerială

Luând în considerare toate acestea, aducem la cunoștință faptul că evaluarea anuală a managerului Muzeului de Artă Timișoara este făcută de o comisie numită de autoritatea tutelară, anume de Consiliul Județean Timiș (CJT), că aceasta este formată din reprezentanți ai instituției administrative, precum și din specialiști numiți de CJT.

Evaluarea managementului Muzeului de Artă se face pe baza unui raport de activitate în care sunt consemnate toate rezultatele anului precedent, cheltuielile privind personalul, investițiile, întreținerea imobilului, programele instituției, etc. De asemenea, se consemnează problemele privind patrimoniul, conservarea și valorificarea acestuia, instituțiile partenere, contractele semnate de muzeu, principalele evenimente inițiate de muzeu sau realizate în cooperare, numărul de vizitatori, cheltuielile de personal și întreținere, situația contabilă la zi, etc. Toate se referă la anul pentru care se face evaluarea.

E vorba de o documentație amplă și fundamentată, în care orice analiză va lua în considerare documentele și nu impresiile, ipotezele, comentariile speculative. E vorba de administrație și de rezultatele unei instituții de cultură bazate pe administrație și legislație. Evaluarea nu se face pe baza recomandărilor politice, tocmai de aceea în comisiile de evaluare sunt invitați specialiști fără apartenență politică, a căror apreciere este liberă de orice fel de constrângeri și ale căror prestații profesionale nu sunt puse sunt semnul întrebării nici juridic, nici ideologic (orientări extremiste ori arondate unor interese de grup ori de moment) și cu atât mai puțin profesional. În acest din urmă caz e vorba de prestatori suspecți sau dovediți că plagiază (practică furtul intelectual), substituindu-se persoanelor competente care fac evaluarea în cunoștință de cauză și cu deplină responsabilitate.

Numirea comisiei de evaluare o face șeful autorității teritoriale, iar dacă aceasta n-a reușit să facă evaluarea conform programării, șeful autorității are dreptul să numească o nouă comisie fără formalități prealabile. Este lesne de înțeles că numirea unei noi comisii revocă implicit o eventuală comisie anteriooară. Articolul 9 din OUG nr. 189/2008 precizează următoarele și nu ceea ce s-a afirmat într-un articol cu vădită tentă de discreditare a managerului: “Autoritatea stabileşte termenele pentru depunerea proiectelor de management şi a dosarelor de concurs, precum şi datele privind desfăşurarea etapelor de concurs/evaluare, astfel încât să asigure: a. minimum 21 de zile calendaristice pentru elaborarea proiectului de management; b. între 7 şi 14 zile calendaristice pentru analizarea acestora de către membrii comisiei de concurs”. Dispozițiile legale care prevăd evaluarea managerilor instituțiilor de cultură se regăsesc în capitolul IV din OUG nr. 189/2008, actualizată și republicată.

În articolul 38, se precizează că: ”1. În vederea evaluării managementului, la nivelul autorităţii se înfiinţează comisii de evaluare pentru fiecare categorie de instituţie publică de cultură, conform procedurilor prevăzute în Regulamentul-cadru de organizare şi desfăşurare a evaluării managementului; 2. Comisia de evaluare este alcătuită potrivit prevederilor art. 16, care se aplică în mod corespunzător.” Articolul 16 consemează următoarele: ”1. Pentru desfăşurarea concursului de proiecte de management, la nivelul autorităţii se înfiinţează comisii de concurs, în funcţie de specificul instituţiei; 2. Comisia de concurs este desemnată de autoritate prin ordin sau dispoziţie, după caz, şi este compusă din reprezentanţi ai autorităţii în proporţie de o treime şi din specialişti în domeniul de activitate al instituţiei în proporţie de două treimi; 3. Etapa interviului din cadrul concursului are caracter public. 4. Membrii comisiei de evaluare sunt numiţi prin ordin sau dispoziţie a autorităţii”. După cum se poate constata, legea nu prevede formalități sau proceduri privind revocarea unei comisii, ceea ce, repet, conduce implicit la constatarea că numirea unei noi comisii revocă implicit comisia anterioară (component acesteia). Potrivit alin. (4) al art. 38 din OUG nr. 189/2008, ”Regulamentul-cadru de organizare şi desfăşurare a evaluării managementului este elaborat de Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului”.

Pentru o corectă informare a publicului nostru, trebuie să arătăm că de numirea comisiei de evaluare se ocupă autoritatea tutelară. Este important de știut că instituția evaluată ori managerul acesteia nu au competența de a numi membrii comisiei. Așa cum a fost constituită, comisia de evaluare a Muzeului de Artă Timișoara n-a fost contestată de nimeni. Cei ce au făcut parte din comisia recentă de evaluare n-au avut raporturi contractuale cu Muzeul de Artă Timișoara în perioada pentru care s-a făcut evaluarea. Cât despre cataloagele sau albumele pe care le editează muzeul în conformitate cu programul minimal, acestea sunt gratuități pentru promovarea și prezentarea evenimentelor/expozițiilor muzeului și, deci, nu reprezintă promovări sau sprijin acordat artiștilor pentru o expoziție cu vânzare. De cataloagele ilustrând operele artistului expus în muzeu beneficiază vizitatorii. În baza unui referat, artistul poate primi un număr de exemplare din tirajul catalogului/albumului.

Despre colecția Corneliu Baba a Muzeului de Artă din Timișoara

Având în vedere că este un interes constant în privința vizitării colecției Corneliu Baba aflată în posesia Muzeului de Artă Timișoara, aducem câteva lămuriri spre a fi evitate speculațiile unor persoane greșit informate ori rău intenționate îmn privința activităților muzeului. Unele dintre acestea își fac un titlu de glorie din criticile și confuziile lansate în presă pe seama directorului muzeului. Colecția Baba e reprezentată de lucrările donate de familia artistului. Muzeul de Artă din Timișoara beneficiază de o donație de 30 de tablouri, una care este și va rămâne în proprietatea muzeului. Pe de altă parte, curatoarea expoziției (o persoană din București care în actele de donație figurează în calitate de consultant), împreună cu fosta direcțiune a muzeului, au decis să împrumute 27 de tablouri semnate de același artist de la Muzeul Național de Artă al României (MNAR). Deci, să organizeze o expoziție permanentă prin asocierea în același spațiu a donației și a împrumutului tablourilor artistului. Orice împrumut se face pe o perioadă limitată, returnarea lui fiind obligatorie atunci când împrumutătorul decide. O expoziție permanentă se realizează doar cu piese aflate în proprietatea muzeului și nu cu piese împrumutate. Muzeul aduce la cunoștința publicului său fidel și al oricărui viitor vizitator că nu s-a pierdut nimic, cum acuzator s-a afirmat și într-un limbaj defăimător în memoriul trimis în anul 2018 Ministerului Culturii și Identității Naționale și Consiliului Județean Timiș de un grup de persoane “îngrijorate“ de soarta muzeului.

Ca și în alte situații, persoanele semnatare ale memoriului, la fel ca autorii amatori de articole de senzație n-au fost preocupate nicicând de adevărul conținut în documentele juridice. Gravă este neînțelegerea ori confuzia terminologică: donație și împrumut nu au același sens. Împrumutând, nu poți organiza decât expoziții temporare și nicidecum expoziții permanente. Curatorul expoziției n-a făcut distincția între sensul noțiunilor de proprietate și de împrumut. În concluzie, piesele din colecția Baba care au devenit proprietatea Muzeului de Artă din Timișoara sunt expuse. Atunci când revine în muzeu, publicul este invitat să viziteze această expoziție permanentă care, alături de acelea din creația clasicilor picturii române, de colecția de tablouri semnate de renumiți artiști timișoreni și bănățeni și de colecția de icoane, conturează un fragment din cultura înaltă a orașului și a regiunii. O veste foarte bună pentru adevărații iubitori ai artei lui Corneliu Baba este aceea că începând din octombrie 2018 și pînă în octombrie 2019, o parte dintre operele artistului au fost expuse în zece mari muzee și galerii din China. Ultima și cea mai importgantă expoziție Baba va avea loc la Beijing și se va deschide în ziua de 23 august a.c. Câteva dintre cele mai reprezentative opere din amintita expoziție aparțin muzeului nostru, motiv pentru care am primit felicitări atât din partea chineză, cât și din partea Art Safari, a Institutului Cultural Român și a Ministerului Culturii și Identității Naționale.

Obiectivele muzeului:

Promovarea artei și culturii din perspectivele locală, națională și universală  

Proiectul managerial are în vedere deschiderea unor noi expoziții permanente, ceea ce va fi posibil în curând ca urmare a finalizării inventarului colecției de artă plastică. Muzeul are câteva expoziții permanente, cea de artă modernă românească și cea de artă modernă europeană, ambele fiind reprezentative pentru colecțiile sale. În anii din urmă, am completat amintitele expoziții cu acelea dedicate artei cosmopolite din Banatul imperial și artei icoanelor din bisericile ortodoxe ale regiunii. Cât privește personalul, am găsit unul total insuficient multiplelor activități ale unei astfel de instituții: un număr foarte redus de muzeografi, unul și mai puțin semnificativ de conservatori, un singur restaurator. Or, personalul de specialitate este de bază într-un muzeu. Din păcate, un personal calificat în muzeografie nu se găsește pe piața muncii locale. Nici o secție de muzeografie în instituțiile de învățământ superior din Timișoara și din regiune. Prin urmare, specialiștii trebuie formați, iar noii angajați trebuie să înțeleagă rostul unei serioase precupări pentru cercetare și fișare a obiectelor de artă, pentru inventariere de colecții și pentru curatoriatul expozițiilor. Este de dorit ca ei să fie atrași de programele de pregătire muzeografică organizate în România (de exemplu, de cele din cadrul Ministerului Culturii și Identității Naționale) și în Europa (de exemplu, de cele de la Muzeul Luvru din Paris ori de cele de la Rejksmuseum din Amsterdam). În orice caz, Muzeul de Artă din Timișoara, prin profilul său, nu poate fi asociat cu o fundație care sponzorizează ori se ocupă de promovarea creațiilor artistice ale propriilor săi angajați.

Numărul vizitatorilor s-a dublat, evenimentele cu un profil muzeistic s-au multiplicat și diversificat, reuniunile cultural-științifice de nivel național și internațional au devenit de notorietate. Muzeul s-a deschis spre publicul larg și pot spune, fără să exagerez, că astăzi Muzeul de Artă din Timișoara e o instituție dinamică, atrăgătoare prin ample și mult admirate expoziții temporare, prin arhitectura clădirii, prin programele interdisciplinare. A depășit ideea de “mausoleum”, devenind o instituție de referință pentru mulți timișoreni, dar și pentru turiștii din alte orașe ale României sau din alte țări ale Europei și ale lumii. Cu toții sunt fascinați de exponatele din colecțiile muzeului, de rezultatele cooperării cu mari galeriști, cu renumiți artiști români și străini. Apoi, lumea care ne vizitează e fascinată de istoricul clădirii, fost sediu al guvernatorului militar și civil al Banatului imperial, fost sediu al prefecturii comitatului Timiș, un imobil care mai conservă câteva elemente de arhitectură în stil baroc și căruia arhitectul Șerban Sturdza (care a proiectat cea mai recentă restaurare) i-a imprimat elemente de neobaroc.

Situat în centrul istoric al Timișoarei, în Piața Unirii (fostă Piața Dom-ului) în care s-a născut civilitatea europeană a locului, Palatul Baroc este de referință pentru istoria politică și culturală a orașului și a regiunii. Prin urmare, finalizarea restaurării imobilului rămâne prioritatea “zero”. Palatul e restaurat doar în proporție de 50%, iar muzeul are în folosință și mai puțin de atât. Este de dorit ca cititorii nostri să știe că latura dinspre strada Augustin Pacha nu este restaurată, iar acolo proiectantul a gândit spațiile pentru alte expoziții permanente și pentru o bibliotecă și o arhivă. Sunt două curți interioare splendide, complet nerestaurate, într-una proiectantul intenționând să construiască un sediu administrativ, iar în cealaltă, o cafenea pentru publicul muzeului. În altă ordine, podul are o suprafață de 2500 de metri pătrați și poate fi transformat într-un spațiu excepțional pentru expozițiile de artă contemporană. La fel, subsolul, având o suprafață similară aceleia a podului și care o dată restaurat va putea adăposti laboratorul de restaurare (abia atunci putând investi legal și adecvat/justificat în dotarea acestuia), dar și alte secții ori activități ale muzeului. În fine, prin deschiderea unor uși și darea în folosință a tuturor coridoarelor, va putea fi asigurat un mai bun circuit pentru vizitarea expozițiilor. Dacă ne gândim la anul 2021, când Timișoara va deține titlul de Capitală Europeană a Culturii din partea României, Palatul Baroc va avea o importanță și mai mare. Se vor organiza noi expoziții temporare de artă românească și de artă europeană, vor avea loc conferințe și întâlniri cu diferite personalități, se vor juca piese de teatru (în special în curtea interioară), vor avea loc concerte și recitaluri în sala barocă. Palatul va fi o referință și pentru spectacolele în aer liber din Piața Unirii.

Sunt convins că prin evenimentele care vor avea loc în anii următori, dar mai ales în anul 2021, prin suflul novator ce va fi transmis de expozițiile, recitalurile, concertele, spectacolele de teatru, festivalurile, întâlnirile cu personalități din diverse domenii ale culturii programate de Asociația Timișoara Capitală Europeană a Culturii, orașul și regiunea Banat vor avea șansa de a se reinventa în sensul civilității de odinioară, redevenind o referință pe harta României și a Europei. Mai multe dintre aceste admirabile proiecte vor beneficia de contribuțiile Muzeului de Artă Timișoara.

 

8 iulie 2019