.

”În Loss of Soul  Reszeg Botond urmărește o temă care l-a acaparat de cîțiva ani și pe care o dezvoltă într-o serie de lucrări variate ca dimensiuni, ca tehnică și ca mod de realizare. ”Pierderea sufletului” poate suna patetic sau neconvențional de pretebțios pentru lumea artelor contemporane, în măsura în care putea trimite, livresc și didactic, la istoria căderii, a alungării din paradis sau a tranzacționării mai moderne a sufletului, precum în Faust sau în Maestrul și Margareta. 

Reszeg Botond nu face însă paradă de cultură. El se revoltă împotriva unui alt fel de pierdere, pe care o simțim, aici și acum, pe propria piele. E o pierdere de sine prin diluare, prin lipsa timpului de reflecție, printr-un vertij al informației de ultimă oră care ne obligă să consumăm conținut cu o viteză ce nu mai permite nici măcar verificarea autenticității surselor. Reszeg Botond pune pe pânză/ hârtie ce rămâne din noi în epoca post-adevăr: căpățâni care aduc vag a cap de om, trunchiuri care pot fi dar nu sunt neapărat părți ale corpului omenesc, resturi ale unei umanități care mai are încă memoria unui alt ritm. (Dan Lazea, curator)

 

Loss of Soul  iradiază în felul în care o face o gaură neagră, adică emanând și, totodată revenind înapoi la sine. Deși lucrează în izolare, eternitatea ei devine evidentă în momentul în care cimponentele sunt asamblate, completându-se reciproc. Ea este interconectată într-un mod atât de dens încât se prăbușește asupra propriei comunități, în timp ce se conectează cu fiecare dintre noi. (Barabasi Albert-Laszlo).

.